“Si a zis Iisus sutasului: Du-te! Fie tie dupa cum ai crezut“ (Matei 8, 13)
Iubiti credinciosi,
In Sfanta Evanghelie de astazi se arata cum a vindecat Mantuitorul pe sluga greu bolnava a unui conducator de osti roman care locuia in Capernaum, un mic oras de langa Marea Galileei. Minunea aceasta insa are cateva caracteristici aparte. Ea s-a savarsit datorita credintei dregatorului roman pagan, care se inchina la idoli. Apoi poate si sluga lui, care zacea in casa bolnav, era tot pagan, deci strain de Legea Vechiului Testament. De asemenea vedem ca Mantuitorul vindeca bolnavul de la distanta, fara sa fie adus de fata, ceea ce mai rar se intampla. Multora le poruncea pentru bolnav: Aduceti-l aici la Mine! Iar pe altii ii intreba: Crezi ca pot sa fac Eu aceasta? Si daca bolnavul sau parintii si insotitorii lui marturiseau cu tarie credinta in minunile lui Dumnezeu, indata minunea se savarsea si bolnavul se facea sanatos de orice boala era cuprins.
Pe sutasul roman nu l-a intrebat, insa, de crede in dumnezeirea lui Hristos, caci ii cunostea credinta inimii. Ba nici nu l-a asteptat sa-i spuna ce doreste. Ci indata ce sutasul s-a apropiat de El si I-a zis: “Doamne, sluga mea zace in casa slabanog, cumplit chinuindu-se“; Mantuitorul, cu multa blandete, i-a zis: “Venind, Il voi vindeca“ (Matei 8, 6-7). Dar sutasul, pe langa credinta mare, avea si multa smerenie. De aceea raspunde: “Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea!“ Auzind aceasta Iisus Hristos, S-a minunat de credinta sutasului si a zis: “Adevar graiesc voua: Nici in Israel n-am gasit atata credinta! De aceea va spun ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia Cerurilor. Iar fiii imparatiei vor merge in intunericul cel mai dinafara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Apoi i-a zis sutasului: Du-te, si dupa cum ai crezut, fie tie! Si s-a facut sanatos sluga lui in ceasul acela“ (Matei 8, 7-13).
Vedeti credinta la un om pagan? Vedeti cat poate credinta curata unita cu smerenia? Amandoua la un loc fac adevarate minuni. Credinta pogoara harul asupra aceluia ce se roaga si smerenia ii deschide inima. Vedeti leacul prin care se poate vindeca lumea? Credinta si smerenia. Ca daca omul a decazut moral atat de mult, este numai din cauza ca s-a departat de Dumnezeu si de smerenie. Necredinta in Dumnezeu si mandria au adus fiinta umana in starea in care se gaseste astazi. Vedeti care este calea cea scurta si mai sigura a mantuirii noastre?
Credinta si smerenia! Credinta ca Dumnezeu exista si are mila de lumea pe care a creat-o, de fiecare dintre noi, si in acelasi timp, smerenia sincera, marturisita ca nu suntem vrednici sa intre Hristos in casa si in inima noastra din cauza multimii pacatelor pe care le-am facut. Iata leacul care poate vindeca omul de astazi. Sa creada cu tarie si dreapta credinta in Iisus Hristos si sa se socoteasca cel mai pacatos de pe pamant.
Zicea sutasul roman catre Hristos: Nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ca sa ne invete si pe noi crestinii de azi cum sa ne apropiem de El. Cum sa ne apropiem de rugaciune, de Sfanta Biserica, de cele sfinte din Altar, de Sfanta Scriptura si mai ales de Sfanta Impartasanie. Caci daca ne rugam lui Dumnezeu fara frica si cutremur, daca intram in biserica cu nepasare si rautate in inima, daca citim Sfanta Scriptura cu mandrie si cu duh de iscodire, toate ne sunt spre pacat; caci ne lipsesc cele doua virtuti amintite mai sus - credinta tare si smerenia. Aceeasi osanda ne asteapta daca ne apropiem de Trupul si Sangele lui Hristos nevrednici, nepocaiti, cu pacate nespovedite, certati cu aproapele nostru sau cu canonul neimplinit.
Vedeti ca acest om, pagan dupa credinta, avea inima de crestin dupa fapta. Necrestin fiind, era mai credincios ca iudeii de odinioara si ca multi crestini din zilele noastre. De aceea Mantuitorul il lauda in public, zicand: Adevar graiesc voua, ca nici in Israel n-am gasit atata credinta! Nu numai intre evrei, dar nici intre crestinii de astazi nu se gasesc oameni cu mai multa credinta ca acest sutas. Credinta si smerenia lui l-a mantuit, i-a vindecat sluga si l-a facut nemuritor.
Iubiti credinciosi,
Nu de mult am avut ocazia sa discut cu niste oameni rataciti de la dreapta credinta. Printre altele ei sustineau despre copiii mici ca nu pot fi botezati pentru ca, ziceau ei, copiii mici nu au credinta. Nu pot fi botezati spuneau ei, deoarece Mantuitorul a zis catre Apostoli cand i-a trimis la propovaduire: “Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi“ (Marcu 16, 16).
Avand in vedere ca acesti oameni rataciti de la adevar pe multi ii insala cu cuvintele lor gresite, m-am gandit ca in predica de azi sa arat ca nu numai credinta personala in Dumnezeu aduce mantuire si folos, ci si credinta celor din jur poate vindeca, ierta pacatele altora si poate chiar sfinti pe altii si invia din morti. Asa de exemplu vedem in Legea Veche, ca prin credinta lui Iosua a lui Navi, Dumnezeu a oprit apele Iordanului pana ce a trecut tot poporul si preotii cu sicriul Legii darului (Iosua Navi 3, 11-17; 4, 16-23). Si tot cu credinta sa a oprit soarele si luna din mersul lor pe cer pana ce a batut pe vrajmasii sai (Iosua Navi 10, 10-14). Tot asa prin credinta lui Ghedeon, cei trei sute de ostasi au biruit pe Madianiti (Judecatori 7, 16-25). Prin credinta unei vaduve sarace marele Prooroc Ilie a inviat pe fiul ei (III Regi 17, 20-22), iar prin credinta Sunamitencei, Elisei proorocul a inviat pe fiul ei (IV Regi 4, 30-36).
In Legea Noua, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a facut multe si mari minuni prin credinta unora asupra altora. Asa vedem minunea pe care ne-o arata Sfanta Evanghelie de azi, cum Mantuitorul, prin credinta cea mare si tare a sutasului, a vindecat de la distanta pe sluga sa (Matei 8, 13). Alta data prin credinta neindoielnica a patru oameni ce purtau pe slabanogul din Capernaum, Hristos a vindecat si a iertat pacatele celui purtat de ei, poruncindu-i sa-si ia patul si sa mearga la casa sa (Matei 9, 2-6). Prin credinta lui Iair, Mantuitorul a inviat pe fiica sa (Marcu 5, 36-43). Prin credinta femeii Cananeence, Domnul a vindecat de duh necurat pe fiica sa (Matei 15, 22-28). Prin credinta Martei si Mariei, surorile lui Lazar, Mantuitorul a inviat pe fratele lor mort de patru zile, caci ziceau cu credinta: “Doamne, daca ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele nostru“ (Ioan 11, 21). Iarasi, vedem ca pentru credinta tatalui sau, Mantuitorul a vindecat pe tanarul lunatic (Matei 17, 18). Dar nu numai vindecare si inviere din morti poate face cineva prin credinta altora, ci si sfintire, dupa marturia marelui Apostol Pavel care a zis: “Se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa“ (I Corinteni 7, 14).
Asadar, fratii mei, daca cineva va spune ca pruncii nu se pot boteza deoarece nu au credinta, voi le spuneti ca ei cu adevarat nu au credinta, dar la botez se sfintesc prin credinta parintilor lor si a nasilor de la botez care marturisesc credinta in locul pruncului celui ce se boteaza. Nasii de la botez sunt parintii spirituali ai pruncului care se naste la o viata noua in Duhul Sfant, asa cum parintii trupesti l-au nascut pe el trupeste. Totodata nasii sunt si garanti in fata lui Dumnezeu si a Bisericii Sale ca fiul duhovnicesc va fi crescut in credinta ortodoxa si va fi un om credincios.
Daca cel ratacit de la adevar va zice ca nu stie copilul cand il botezi, si deci nu este voia lui libera a se boteza, la aceasta sa se raspunda ca botezul Legii Noi, adica botezul crestin prin apa si prin Duh poruncit de Domnul (Ioan 3, 5) a inlocuit botezul Legii Vechi, adica taierea imprejur, despre care marturiseste Sfantul Apostol Pavel, zicand: “In Hristos ati si fost taiati imprejur, cu taiere nefacuta de mana, prin dezbracarea de trupul pacatelor carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos, ingropati fiind cu El prin Botez“ (Coloseni 2, 11-12).
Dupa cum taierea imprejur in Legea Veche se facea la opt zile dupa nasterea pruncului si dupa cum Isaac s-a taiat imprejur dupa opt zile, nu cu voia, ci cu stirea lui, caci era numai de opt zile (Facere 17, 10-14; Levitic 12, 3), asa si pruncul in Legea Harului nu stie cand a fost botezat. Dar prin marturia preotului care l-a botezat, a parintilor si a nasilor care marturisesc credinta in locul lui, se face valabila Taina Botezului, deoarece “pe marturia a doi sau trei martori se va rezema tot cuvantul“ (Ioan 5, 32; II Corinteni 13, 1; I Timotei 5, 19).
Cat despre vindecarea bolnavilor si pocainta multor pacatosi prin credinta si staruinta rudelor, este de ajuns sa ne gandim la atatea fapte minunate din zilele noastre. Cati crestini nu se roaga acasa si la biserica pentru cei dragi ai lor stapaniti de betie, desfrau si necredinta? Dumnezeu vazand lacrimile, rugaciunea si credinta lor, intoarce la credinta si pocainta pe sotii si fiii stapaniti de pacate. Aceleasi minuni se savarsesc si cu rudele care fac Sfantul Maslu pentru bolnavii lor din spitale, ce nu pot fi de fata si cu darul lui Hristos li se usureaza durerea sau se vindeca deplin. Cati nu se roaga lui Dumnezeu pentru cei din calatorii, pentru cei din primejdie, pentru cei amenintati cu moartea si pentru cei din examen? Datorita credintei, rugaciunilor, Mantuitorul ajuta si salveaza pe cei din primejdie si implineste cererea credinciosilor nostri.
Dar si slujitorii Bisericii noastre se roaga la Sfantul Altar pentru vii si morti, pentru tot felul de necazuri, boli, seceta si neintelegeri de familie. Credinta lor si harul Duhului Sfant, pe multi bolnavi ii vindeca, pe cei certati ii impaca, ploile adapa pamantul lovit de seceta, cei robiti de patimi se intorc la pocainta si multe suflete ale celor raposati in pacate sunt salvate din muncile iadului. Toate acestea sunt adevarate minuni ale credintei slujitorilor si credinciosilor nostri, care, in numele dragostei crestine, se roaga lui Dumnezeu pentru fiii sufletesti ai Bisericii Ortodoxe, pentru ajutorul si mantuirea tuturor.
Sa va relatez un caz adevarat din zilele noastre, ca sa vedeti cum o femeie credincioasa, datorita credintei ei, si-a salvat copilul de la moarte si sotul de la necredinta si ucidere.
O femeie de curand casatorita a ramas insarcinata. Sotul ei insa nu voia nicidecum copilul. Femeia a cerut sfatul duhovnicului care i-a spus: "Chiar daca te va lasa sau te ameninta, sa nu ucizi copilul. Mai bine sacrifica-te si da-ti viata pentru copil si vei fi numarata in randul mucenicelor, decat sa-l ucizi si sa fii chinuita in iad ucigas. Roaga-te cu credinta lui Dumnezeu pentru sotul tau si cred ca-l va imblanzi mila Lui".
Rugandu-se mult cu post si lacrimi intr-o noapte femeia a adormit putin si a avut un vis infricosat. Se vedea ca mergea singura pe o vale de munte. Pe marginea drumului din dreapta a vazut copaci mari incinsi de foc si cate o femeie ce facuse avorturi legata de trunchiul lor, iar vulturi cu gheare si cioc de foc veneau si le mancat pieptul. In stanga drumului, iarasi, copaci aprinsi si femei ucigase de prunci legate cu funii de ei, iar serpi fiorosi le sugeau sanii.
Plangand de spaima, a vazut un tanar frumos venind spre ea si l-a intrebat: "Doamne, tu esti Mantuitorul Hristos?" Iar el i-a raspuns: "Nu sunt Hristos, ci sunt sluga Lui si ingerul tau pazitor, care pururea te pazesc in aceasta viata si am venit sa te scot de aici. Si l-a intrebat femeia: "care este pacatul acestor femei ce se chinuiesc asa de cumplit, legate de copacii incinsi de foc?" Iar ingerul i-a raspuns: "Aceste femei au ucis copiii lor in pantece si n-au vrut sa-i nasca dupa porunca lui Dumnezeu. De aceea asa se vor chinui in veci. Iata, aici aveai sa te chinui si tu, daca ascultai pe barbatul tau si-ti avortai copilul...".
Desteptandu-se din somn cuprinsa de spaima, femeia a spus toate cele vazute sotului ei. Iar el, miscat de Duhul Sfant, i-a cerut iertare, fagaduind ca niciodata nu o va mai sili la acest pacat cumplit. Apoi a cerut sa fie dus si el la preot sa-si marturiseasca pacatele. Si asa credinta femeii a salvat si copilul si sotul de la pierzare.
Iubiti credinciosi,
Sa cerem de la bunul nostru Mantuitor sa ne dea si noua credinta sutasului roman din Evanghelia de astazi. Credinta si smerenia lui, ca si dragostea lui pentru sluga bolnava, sunt virtuti care lipsesc multor crestini din zilele noastre. Sa cerem de la Dumnezeu in rugaciunile noastre mai multa credinta si toate virtutile parintilor nostri, care ne-au nascut si crescut. Oare de cate ori s-au rugat si s-au jertfit pentru noi tata si mama? Oare nu credinta lor curata si lacrimile lor ne-au facut de atatea ori sanatosi, ne-au ajutat in necazurile vietii, ne-au intarit in credinta si ne-au tinut aproape de Hristos?
Sa facem deci si noi ce au facut parintii si sfintii nostri. Sa le imitam viata, credinta, smerenia, rabdarea si jertfa lor. Sa ne rugam cu credinta tare in Dumnezeu pentru toata lumea, incepand cu cei din casa noastra. Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru ca fiii si rudele noastre sa aiba credinta tare si curata, sa vina la biserica regulat, sa se fereasca de secte si pacate, sa se vindece de boli sufletesti si trupesti si sa urmeze in toate lui Hristos.
Sa ne rugam pentru intarirea dreptei credinte si a unitatii crestine in lume. Sa ne rugam cu credinta pentru cei bolnavi care sufera greu si asteapta rugaciunea si mangaierea noastra. Sa ne rugam pentru saraci, pentru orfani, pentru toti oamenii si pentru credinta si dragostea noastra ii va milui Dumnezeu. Iar Dumnezeul dragostei, al milostivirii si al iubirii de oameni va primi rugaciunea si credinta noastra, va intra in casele si inimile noastre, va intari credinta si pacea in lume, va vindeca si va alina suferintele noastre sufletesti si trupesti, va binecuvanta pamantul cu ploaie timpurie si tarzie, va ajuta pe cei pentru care ne rugam, ne va ierta si noua pacatele si va mantui in dar sufletele noastre. Amin.
Parintele Ilie Cleopa