Sinaxar in ziua pomenirii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel:
”La acestia care alta pricina mai mare de lauda ar putea cineva sa gandeasca a afla, afara de marturisirea si chemarea Domnului. De vreme ce pe unul l-a fericit, si l-a numit piatra, asupra caruia zice ca a intarit Biserica (adica asupra marturisirii lui); iar pentru celalalt (adica pentru Pavel) a zis ca va sa fie vas alegerii, si-i va purta numele Lui inaintea tiranilor si a imparatilor. insa Sfantul Petru era frate lui Andrei cel intai-chemat, tragandu-se dintr-un oras mic si neinsemnat, adica din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Traind cu mare lipsa si saracie, isi tinea viata cu osteneala mainilor sale. Murind tatal sau Iona, atunci Simon casatorindu-se, si-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, si a nascut fii, iar Andrei a ramas intru curatie. Deci pe vremea in care era Ioan la paza in temnita, mergand Iisus la lacul Ghenizaretului, si afland pe Andrei si pe Petru unde-si intindeau navodul si mrejele, i-a chemat si indata au urmat dupa Dansul.
Iar dupa Patima, Moartea, invierea si inaltarea Domnului la cer, si dupa Pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime, propovaduind Petru Evanghelia in Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia si in Bitinia, s-a pogorat pana la Roma. Si pentru ca a biruit cu minunile pe Simon vrajitorul, imparatind acolo Nero, a fost rastignit cu capul in jos, precum el insusi a i cerut si si-a primit fericitul sfarsit.
El era la chipul fetei alb, putin cam galben, plesuv si des la parul ce-i ramasese, cam crunt la ochi si rosu, carunt la cap si la barba, cu nasul cam lungaret, cu sprancenele inalte, la varsta om de mijloc, drept la stat; se pornea indata impotriva nedreptatii, din ravna dumnezeiasca. Spre cei ce veneau la pocainta era iertator, si lesne a schimba si a muta hotararile si judecatile cele mai dinainte.
Iar Sfantul Pavel, si el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind invatat de Gamaliei, si instruit desavarsit in Legea lui Moise. Locuia in Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia si strica Biserica lui Hristos, si cu a lui voie si sfat a fost omorat intaiul mucenic j Stefan. Deci, cunoscandu-se de Dumnezeu in amiaza zilei, si orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis catre Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia in Damasc; si acela invatandu-l, l-a botezat. Si fiindca s-a facut vas alegerii, a purces, ca si cum ar fi zburat cu aripi, de a inconjurat si a cuprins toata lumea; si ajungand la Roma, si invatand pe multi, si-a savarsit viata j acolo, taindu-i-se capul din porunca imparatului Nero pentru marturisirea lui Hristos, in urma lui Petru. Si se spune ca din taierea aceea a curs sange si lapte. Si macar ca fericitul Pavel s-a savarsit mai pe urma lui Petru, moastele lor insa tot la un loc s-au pus.
Fericitul apostol Pavel era si el plesuv la cap, vesel la cautatura, cu sprancenele plecate in jos, alb la fata, barba ii era cam lunga cu cuviinta, cu nasul rotund si cuvios, la toata fata impodobit, cam carunt la cap si la barba, om sanatos cu virtutea, putin cam scurt la trup, intelept, plin de daruri, cu cuviinta obiceiurilor sale si cu taria cuvintelor sale, si cu dumnezeiasca putere tragea pe cei ce mergeau la dansul”.