Biserica Ortodoxa se va afla, la 23 martie 2014, in Duminica Sfintei Cruci. Aceasta sarbatoare a fost instituita la Constantinopol in secolul al VIII-lea, avand data variabila. Caracteristica slujbei este reprezentata de ritualul scoaterii solemne si cinstirii Sfintei Cruci. Acest ritual are loc la finalul Utreniei care se oficiaza sambata seara sau duminica dimineata. El inlocuieste si aminteste ceremonia liturgica a expunerii sau inaltarii solemne si a cinstirii generale a Sfintei Cruci care avea loc odinioara la Ierusalim, apoi la Constantinopol, in Vinerea Patimilor.
Sarbatoarea Duminicii Sfintei Cruci
Intr-un manuscris de la Ierusalim din secolul XIII, praznuirea Crucii din a treia duminica a Postului Mare se intitula Praznicul celei de a treia inchinari a Crucii (Cf. Cod. Ierusalim 366) El completa, asadar, sarbatoarea inaltarii Sfintei Cruci din 14 septembrie, care comemora descoperirea sa de catre Sfanta Elena, si cea a procesiunii Crucii din 1 august care amintea victoria imparatului Heraclie asupra persilor si intoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim in anul 630 (Ostrogorsky, Historie de l’etat byzantin, Ed. II, Paris, 1977, p. 132), Dupa unii, aceasta a treia cinstire ar avea drept origine transferul de la Ierusalim la Apameia al unui fragment al adevaratei Cruci dat de arhiepiscopul Ierusalimului confratelui sau Alpheios, episcop din Apameia, pentru constructia unei biserici. Dupa altii, Sfanta Elena insasi ar fi dat un fragment al Sfintei Cruci episcopului Apameiei (Karabinov, ibid, Kallistos, Ibid, J. Hallit, La croix dans le rit byzantin, p. 199). E greu sa aflam mai multe despre originea acestei sarbatori, afara de faptul ca ea pare sa fi fost deja bine stabilita la Constantinopol intre anii 715-730, fiindca patriarhul Gherman i-a consacrat atunci o omilie.
Aceasta sarbatoare pare sa fi ramas insa multa vreme proprie Constantinopolului, ba chiar numai catedralei Sfintei Sofii. In Typikon-ul ei din secolele IX-X, praznicul Crucii aparea exact in mijlocul Postului Mare, miercurea, iar nu duminica, cand se anunta numai cinstirea Crucii pentru saptamana urmatoare. Acest rit s-a extins atunci la intreaga Saptamana a IV-a pentru a permite populatiei capitalei sa vina sa se inchine inaintea Sfantului Lemn: zilele de marti si miercuri erau rezervate barbatilor, iar cele de joi si vineri femeilor. La manastirea Evergetis (secolele XI-XII) marti seara se facea priveghere pentru praznuirea Crucii, desi duminica era deja inchinata praznicului: se canta atunci un oficiu apropiat de cel pe care il indica Triodul actual, dupa care se iesea solemn cu crucea care era venerata ca si in zilele de miercuri si vineri. Acest transfer al praznicului injumatatirii postului in Duminica a III-a se constata si in Typikon-ul de la Messina, incetul cu incetul impunandu-se in intreaga Biserica. Cinstit o saptamana intreaga, praznicul propriu-zis nu se mai distingea deloc, astfel ca pentru a-l solemniza mai mult a fost necesara deplasarea sa intr-o zi de duminica .
Sursa: basilica.ro