Duminica Sfantului Grigorie Palama este a doua duminica a Postului Mare. Duminica aceasta a fost instituita odata cu canonizarea oficiala a Sfantului Grigorie Palama in 1368 (Tomos sinodal din 1368- PG 151, 711D- Cf. J. Meyndorff, Introduction a L’etude de Grigorie Palamas). Ca text imnografic s-a utilizat oficiul redactat de patriarhul Filotei, prieten al lui Palama si autor al Vietii sale (Filotei al Constantinopolului, Lauda Sf. Grigore Palama), completat de canonul unui anume Gheorghe, necunoscut altfel. Pe langa acest oficiu liturgic tot atunci s-a adaugat Synodikon-ului Ortodoxiei proclamarea „vesnicei pomeniri” a fericitului Grigorie, arhiepiscopul Tesalonicului, care venea sa completeze numeroasele adaosuri ale formulelor palamite privitoare la distinctia dintre fiinta si energiile lui Dumnezeu, si condamnarile lui Varlaam, Achindin si ale celorlalti adversari ai isihasmului.
Canonizarea Sfantului Grigorie Palama si instituirea, sarbatorii sale in a doua duminica a Postului Mare, indata dupa Duminica Ortodoxiei, consacrau deciziile celor doua Sinoade isihaste de la Constantinopol, din anii 1341 si 1351, drept insasi expresia Ortodoxiei si a marii traditii dogmatice bizantine. Sarbatoarea Sfantului Grigorie era randuita astfel alaturi de cel al restaurarii sfintelor icoane, ocupand impreuna cu el un loc privilegiat si semnificativ in cursul anului liturgic.
Viata Sfantului Grigorie Palama
Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nascut in anul 1296 in Constantinopol. Tatal Sfantului Grigorie a devenit un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus devenind tutorele copilului Grigorie ramas orfan. Inzestrat cu abilitati intelectuale si ambitie, Grigorie a stapanit toate subiectele de studiu care faceau parte la vremea aceea din cursul complet de educatie superioara medievala.
Implinind 20 de ani, Grigorie s-a retras in Muntele Athos in anul 1316 (dupa unele surse 1318) devenind novice la Manastirea Vatoped, sub indrumarea monahiceasca a Parintelui Nicodim de la Vatoped (praznuit in 11 iulie). Acolo a fost tuns si a pornit pe calea sfinteniei. Mama si surorile lui Grigorie au devenit si ele calugarite. Dupa savarsirea Parintelui Nicodim, Sfantul Grigorie a stat opt ani sub indrumarea duhovniceasca a Parintelui Nichifor, iar dupa moartea Parintelui Nichifor, Grigorie s-a transferat la Lavra Sfantul Atanasie Athonitul (praznuit in 5 iulie). Aici a slujit la trapeza si apoi a devenit cantaret in biserica. Dupa trei ani s-a mutat la schitul Glossia. In timpul sederii sale aici, viitorul ierarh Grigorie a fost complet absorbit de spiritul isihast (de la grecescul 'hesychia' care inseamna calm si liniste si reprezinta practicarea rugaciunii mintii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine si liniste) acesta devenind noul sau mod de viata. In anul 1326, datorita amenintarii invaziei turce, el impreuna cu ceilalti frati ai schitului s-au retras in Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot. Sfantul Grigorie a combinat indatoririle sale preotesti cu viata de pustnic. Cinci zile pe saptamana le petrecea in liniste si rugaciune, iar sambata si duminica venea in mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe si predicand.
Dupa reintoarcerea din Constantinopol, Sfantul Grigorie a gasit un loc potrivit in care sa vietuiasca in solitudine, langa Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat in jurul lui in timp scurt mai multi calugari, pe care i-a indrumat timp de cinci ani. Prin 1330 invatatul calugar Varlaam sosea in Constantinopol din Calabria, Italia. La scurt timp, Varlaam a calatorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viata spirituala a isihastilor, insa sustinea ca rugaciunea mintii era o eroare eretica. In calatoriile sale la Constantinopol si Tesalonic, calugarul Varlaam a intrat in dispute cu calugarii, incercand sa demonstreze natura materiala creata a luminii din timpul Schimbarii la fata a Mantuitorului de pe Muntele Tabor. Sfantul Grigorie, la rugamintea calugarilor athoniti, a raspuns prin admonestari verbale la inceput, dar vazand ca nu au nici un rezultat, a inceput sa astearna pe hartie argumentele sale teologice. Astfel, s-a pus inceput „luptei isihaste”, in care Sfantul Grigorie Palama a aparat cu mult curaj Ortodoxia in fata ereticilor si a dat dovada de o teologie profunda si originala.
In 1347 Sfantul Grigorie este numit Arhiepiscop al Tesalonicului. In cei trei ani dinaintea mortii sale Sfantul Grigorie a facut multe minuni, vindecand multi bolnavi. In ajunul mortii sale, Sfantul Ioan Hrisostom i-a aparut intr-o viziune, adresandu-i cuvintele: „Spre inaltimi! Spre inaltimi!”. Sfantul Grigorie Palama a adormit intru Domnul in 14 noiembrie 1359. In 1368 Sfantul Grigorie Palama a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol. La cativa ani dupa moartea lui, in anul 1386, a fost proclamat sfant de catre un sinod in Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris viata sfantului si slujbele adresate acestuia, iar pomenirea lui se face in chip aparte in a doua Duminica din Postul Mare.
Cinstitele moaște ale Sfantului Grigorie Palama se afla in Catedrala din Tesalonic.
Sursa: basilica.ro