Biserica Ortodoxa se va afla la 2 martie 2014, in Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a patra din perioada Triodului. La Sfanta Liturghie se va citi pericopa din Evanghelia dupa Matei, capitolul 6, versetele de la 14 la 21: Zis-a Domnul: daca veti ierta oamenilor greselile lor, si voua Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Iar daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii, caci ei isi intuneca fetele lor, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun voua ca isi iau rasplata lor. Iata tu, cand postesti, unge-ti capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns; si Tatal tau care vede cele ascunse iti va rasplati tie. Nu va adunati comori pe pamant, unde moliile si rugina le strica, si unde furii le sapa si le fura. Ci va adunati comori in cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strica, si unde furii nu le sapa, nici le fura. Ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.
„Evanghelia acestei duminici incepe prin a propovadui iertarea. Daca nu veti ierta oamenilor nici Tatal vostru Cel din Ceruri nu va va ierta greselilele voastre. De aceea este foarte important si acest aspect al iertarii. Fiecare din duminicile de peste an, dar mai ales cele din Postul Mare au o anumita semnificatie, doresc sa ne invete ceva. Iata daca se porneste perioada Triodului cu Duminica Vamesului si a Fariseului, ajungand la aceasta Duminica, noi invatam ca iertarea este un moment foarte important in viata fiecarui crestin pentru ca numai iertand pe aproapele nostru putem primi iertarea care vine de la Dumnezeu. Doar impacati cu Dumnezeu si cu aproapele noi putem intra in acest post usurati de toate cele care ne apasa si in primul rand de pacatele care greu stau asupra noastra”, a spus PS Parinte Siluan, Episcopul ortodox roman al Ungariei.
Pentru a marca intrarea in post, in manastiri in special, la Vecernia de duminica seara monahii și frații iși cer iertare unul altuia in mijlocul bisericii.
„In bisericile noastre in aceasta duminica exista si aceasta randuiala speciala a Vecerniei Iertarii. Daca prima parte a vecerniei se oficiaza in mod obisnuit cu vesminte luminate la jumatatea slujbei preotul se imbraca in vesminte inchise, luminile din biserica se apropie mai mult de intunericul acesta tainic al prezentei lui Dumnezeu si preotul iese in fata sfantului altarului si ii asteapta pe credinciosi cerandu-le iertare si credinciosii ii cer iertare atat preotului cat si uni altora”, a mai spus Preasfintia Sa.
Nu intamplator, duminica aceasta care precede inceputul Postului Sfintelor Pasti se numeste si Duminica Izgonirii lui Adam din Rai.
„Se numeste asa deoarece practic nepostirea l-a izgonit pe primul om din gradina cea minunata a raiului, faptul ca el a calcat porunca lui Dumnezeu si a luat din pomul cunostintei binelui si raului si iata acum prin postire dorim sa ne reintoarcem la o stare de inceput a umanitatii, dar nu numai atat, ci prin postirea aceasta noi dorim sa trecem dincolo de ea pentru ca ne vom intalni cu Hristos Mantuitorul si Izbavitorul intregii lumi”, a mai adaugat PS Parinte Siluan.
Scena izgonirii lui Adam din Rai apare in programul iconografic al multora dintre lacasurile de cult din tara noastra. Cunoscut si ca „Postul Paresimilor” sau “Patruzecimea”, Postul Pastelui este cel mai lung si mai aspru dintre cele patru posturi ale Bisericii Ortodoxe.
In cele ce urmeaza va prezentam sinaxarul acestei duminici din TRIOD:
SINAXAR IN DUMINICA LASATULUI SEC DE BRANZA
"In aceeasi zi se face pomenirea izgonirii din raiul desfatarii a lui Adam cel intai-zidit. Sfintii Parinti au randuit pomenirea izgonirii lui Adam din rai la inceputul Sfantului Post de patruzeci de zile spre a arata prin aceasta cat de folositor este pentru firea omeneasca leacul postului si, iarasi, cat de rusinos lucru este lacomia si neascultarea. Asadar, Parintii, lasand la o parte pe celelalte nenumarate fapturi care pentru om au fost facute, ne-au pus in fata pe Adam cel intai-zidit ca sa ne arate lamurit, intai, ce mare rau a savarsit pentru ca n-a postit, al doilea, ca de atunci raul a fost introdus si in firea noastra si, al treilea, ca cea dintai porunca a lui Dumnezeu data oamenilor este porunca postului. Adam n-a pazit porunca, ci, ascultand de pantece, dar, mai bine-zis, de vicleanul sarpe prin Eva, nu numai ca n-a ajuns Dumnezeu, ci si-a atras asupra sa moartea si a dat pieirii tot neamul omenesc. Din pricina desfatarii si neascultarii celui dintai Adam, Domnul a postit patruzeci de zile si a ascultat. Pentru aceasta a si fost izvodit de Sfintii Apostoli acest post de patruzeci de zile pentru ca noi, prin paza poruncii, si dobandim cu ajutorul postului nestricaciunea pierduta de Adam, care a patimit pentru ca n-a pazit porunca.
Sau alta explicare: dupa cum am spus mai sus, scopul Sfintilor Apostoli a fost de a cuprinde pe scurt toate faptele savarsite de Dumnezeu de la inceputul pana la sfarsitul lumii. Pricina tuturor relelor din viata noastra este calcarea poruncii si caderea lui Adam din pricina gustarii din pomul cunostintei binelui si raului. Pentru acest motiv Sfintii Parinti ne pun inainte acest fapt, ca sa fugim, dar, mai bine-zis, ca sa nu traim in desfrau. Adam a fost zidit de mana lui Dumnezeu in ziua a sasea; prin suflarea in fata a fost cinstit sa fie chip al lui Dumnezeu; a primit indata porunca si a locuit in rai pana in ceasul al saselea din zi. in urma a calcat porunca si a fost izgonit de acolo. Filon-iudeul spune ca Adam a stat in rai o suta de ani. Altii spun ca a stat sapte zile sau sapte ani din pricina cinstei ce-o are numarul sapte. Dar ca Adam a intins mainile si s-a atins de fruct in ceasul al saselea din zi, a aratat-o si noul Adam, Hristos, Care Si-a intins mainile pe cruce in ceasul al saselea din zi, tamaduind nenorocirea lui Adam. Omul a fost creat intre stricaciune si nestricaciune, spre a dobandi pe aceea spre care va inclina prin vointa. Lui Dumnezeu ii era cu putinta sa faca pe om sa nu pacatuiasca. Totusi, pentru ca nestricaciunea sa fie si fapta vointei lui ii, da porunca de a se atinge de toti pomii din rai, afara de pomul cunostintei binelui si raului. Poate ca Dumnezeu i-a ingaduit sa cugete asupra tuturor fapturilor savarsite de puterea dumnezeiasca, dar nu i-a ingaduit defel sa cugete asupra fiintei lui Dumnezeu. Grigorie Teologul spune ca pomii din rai sunt ideile dumnezeiesti, iar fructul este contemplatia. Cu alte cuvinte, spune Grigorie Teologul, Dumnezeu i-a ingaduit lui Adam sa cerceteze si sa cugete asupra tuturor celorlalte stihii ale lumii si asupra insusirilor lor, iar prin aceasta sa slaveasca pe Dumnezeu. Aceasta este adevarata desfatare. Poate ca Dumnezeu i-a ingaduit sa cerceteze si firea sa omeneasca, dar nu i-a ingaduit deloc sa cerceteze care este fiinta lui Dumnezeu, de unde si cum a adus totul la fiinta din nefiinta. Adam insa a lasat la o parte toate celelalte stihii ale lumii si a inceput sa cerceteze cele cu privire la Dumnezeu, iscodind cu de-amanuntul firea dumnezeiasca. Fiindca era inca nedesavarsit si prunc in astfel de lucruri, a cazut, pentru ca Satana prin Eva l-a ispitit cu gandul de a ajunge Dumnezeu. Iar marele si dumnezeiescul Hrisostom spune ca pomul acela are o indoita putere. El spune ca raiul a fost pe pamant si gandeste ca este si spiritual si material, dupa cum era si Adam. Amandoi, si raiul si Adam, erau la mijloc intre stricaciune si nestricaciune. Prin aceasta interpretare se pastreaza si sensul literal al Scripturii si, totusi, nu se ramane numai la litera Scripturii. Altii spun ca pomul acela era smochin, pentru motivul ca indata ce au cunoscut ca sunt goi s-au acoperit intrebuintand frunze de smochin. De asta si Hristos l-a blestemat, ca unul ce a fost pricina calcarii poruncii. Smochinul are intr-adevar oarecare asemanare cu pacatul. Mai intai, dulceata; apoi, asprimea frunzelor si lipiciunea din pricina laptelui lui. Sunt unii care spun ca pomul acela simbolizeaza impreunarea si cunoasterea lui Adam si a Evei. Dar interpretarea aceasta nu-i dreapta. Asadar, Adam, dupa ce a calcat porunca, dupa ce s-a imbracat cu trup muritor si si-a primit blestemul, a fost izgonit din rai. Dumnezeu a poruncit ca sabia de foc sa pazeasca poarta raiului. Adam, stand in fata raiului, plangea ca a fost lipsit de atatea bunatati din pricina ca n-a pazit postul. Prin Adam s-a impartasit tot neamul omenesc acelorasi necazuri ca si el, pana ce Cel care ne-a creat ne-a ridicat din nou la vechea vrednicie. I-a fost mila de firea noastra pangarita de Satana, S-a nascut din Sfanta Fecioara si, vietuind intr-un chip nespus de curat, ne-a aratat calea cea adevarata prin fapte cu totul protivnice celor ale Iui Adam, adica prin post si prin smerenie, si a biruit cu maiestrie pe cel care ne-a inselat.
Au voit, asadar, purtatorii de Dumnezeu Parinti sa ne infatiseze toate aceste lucruri in tot cursul Triodului. Mai intai au pus inainte faptele Vechiului Testament. Cel dintai fapt dintre acestea este crearea si caderea lui Adam din raiul desfatarii, despre care facem acum pomenire; apoi facem pomenire si de celelalte fapte savarsite de Moise si de profeti, dar mai cu seama facem pomenire de cuvintele proorocului David, adaugand ceva si din cele ale harului. Apoi, cu randuiala, facem pomenire si de faptele Noului Testament. Cea dintai dintre acestea este Bunavestire, care, prin nespusa iconomie a lui Dumnezeu, cade aproape totdeauna in sfantul Post de patruzeci de zile. Apoi facem pomenire de minunea savarsita cu Lazar, de primirea Domnului cu stalpari si de sfanta si marea saptamana, cand se citesc Sfintele Evanghelii si se canta cu glas dulce sfintele si mantuitoarele Patimi. in sfarsit, facem pomenire de inviere si de celelalte fapte prin citirea Faptelor Sfintilor Apostoli, pana la pogorarea Sfantului Duh, cand s-a inceput predicarea crestinismului si a adunat pe toti sfintii. in adevar, Faptele Sfintilor Apostoli ne incredinteaza despre invierea Domnului prin minunile savarsite de apostoli.
Prin urmare, am patimit atatea, pentru ca Adam n-a postit o singura data. De aceea se pune acum, la inceputul sfantului Post de patruzeci de zile, pomenirea lui Adam, pentru ca, aducandu-ne aminte ce mare rau a adus nepostirea lui Adam, sa ne straduim sa primim postul cu multa bucurie si sa-l pazim spre a dobandi cu ajutorul lui ceea ce n-a reusit Adam, adica indumnezeirea. Sa plangem cu amar, sa postim, sa ne umilim pana ce ne va cerceta Dumnezeu; caci fara acestea nu capatam cu usurinta ce-am pierdut.
Trebuie sa se stie ca acest sfant si mare Post este ca o zeciuiala a intregului an. Pentru ca din lene nu ne place sa postim totdeauna si sa ne indepartam de rele, Sfintii Apostoli si dumnezeiestii Parinti au randuit acest post ca un fel de seceris. In chipul acesta vom sterge acum, zdrobindu-ne inima si umilindu-ne prin post, toate faptele noastre rele ce le-am savarsit in cursul intregului an; de asta trebuie sa-l pazim cu mai multa grija.
Dar nu numai pe acesta, ci si celelalte trei posturi, adica postul Sfintilor Apostoli, postul Santamariei si postul Nasterii Domnului, caci dumnezeiestii Parinti au randuit aceste posturi in legatura cu cele patru anotimpuri ale anului. Mai mult decat pe celelalte insa trebuie sa cinstim Postul acesta de patruzeci de zile din pricina Sfintelor Patimi si din pricina ca Hristos a postit acest post si s-a preaslavit. Moise a postit patruzeci de zile si a primit Legea la fel si Ilie si Daniel si toti cati au fost placuti inaintea Iui Dumnezeu. Si Adam arata ca postul este bun prin aceea ca a fost izgonit din rai pentru ca n-a postit. Pentru aceasta pricina deci a fost asezata la inceputul postului mare pomenirea izgonirii Iui Adam din rai.
Prin nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeul nostru, invredniceste-ne de desfatarea raiului si ne miluieste, ca un iubitor de oameni. Amin".
Sursa: basilica.ro