In Duminica a sasea dupa Sfintele Pasti este citita la Sfanta Liturghie pericopa din Evanghelia dupa Ioan, capitolul 9, versetele de la 1 la 38, in care se relateaza minunea vindecarii orbului din nastere.
Aceasta minune a fost savarsita intr-o zi de sambata, fapt care a scandalizat pe farisei si saduchei. Astfel, Duminica Orbului ne infatiseaza doua tipuri de oameni. Orbul trupesc, care, vindecat fiind, crede in Domnul Iisus Hristos si orbii sufletesti, care, desi vad minunea, nu cred in Hristos, Cel care a dezlegat serbarea sambetei.
Aceasta pericopa evanghelica confirma faptul ca Mantuitorul este intr-adevar Lumina. El a venit in lume ca sa aduca lumina, si acum a facut dovada ca nu doar lumina spirituala este Dumnezeu, ci si puterea de a da lumina trupului, a lumina si trupul care prin sine nu are lumina, este trupul material, natura care nu are lumina. Lumina patrunde in trup prin vedere, prin ochi.
Mantuitorul il trimite pe acel orb la scaldatoarea Siloam si evanghelistul Ioan tine sa precizeze ca aceasta scaldatoare se talcuieste trimis. Ori trimisul Tatalui, prin excelenta pentru a aduce lumina in lume si pentru a vindeca orice suferinta, era Iisus Fiul lui Dumnezeu. Deci, cand il trimite pe acel orb din nastere spre scaldatoarea Siloam, El il trimitea de fapt spre Izvorul Luminii, Dumnezeu.