Cand citesti Evanghelia, nu cauta desfatari, nu cauta extaze, nu cauta cugetari sclipitoare: cauta sa vezi adevarul cel sfant, singurul infailibil.
Nu te multumi doar cu citirea neroditoare a Evangheliei; straduieste-te sa implinesti poruncile ei, citeste-o cu fapta. Evanghelia este cartea vietii si prin viata trebuie citita.
Nu socoti ca din intamplare cea mai sfanta dintre carti. "Tetra-Evanghelia” incepe cu Evanghelia dupa Matei si sfarseste cu Evanghelia dupa Ioan. Matei ne invata mai mult cum sa implinim voia lui Dumnezeu, si povetele lui sunt deosebit de potrivite cu cel ce face primii pasi pe calea lui Dumnezeu; Ioan arata chipul unirii dintre Dumnezeu si omul innoit prin porunci, unire la care pot ajunge doar cei ce au sporit in calea Iui Dumnezeu.
Deschizand Sfanta Evanghelie pentru a o citi, adu-ti aminte ca ea hotaraste soarta ta vesnica. Dupa ea vom fi judecati si dupa felul in care ne-am potrivit pe pamant cu indreptarul ei vom primi fie fericirea vesnica, fie chinurile vesnice (In. XII, 48).
Dumnezeu Si-a descoperit voia unui nevrednic firicel de praf omul! Cartea in care e infatisata aceasta mare si atotsfanta voie se afla in mainile tale. Poti sa primesti ori sa lepezi voia Ziditorului si Mantuitorului tau, dupa cum iti place. Viata ta vesnica si moartea ta vesnica sunt in mainile tale: judeca singur de cata prevedere si intelepciune ai nevoie. Nu te juca cu soarta ta vesnica!
Roaga-te Domnului cu inima infranta ca sa-ti descopere minunile ascunse in legea Lui (Ps. CXVIII, 18), care e Evanghelia. Se deschid ochii si se arata minunata vindecare de pacat a sufletului savarsita de Cuvantul lui Dumnezeu. Tamaduirea neputintelor trupesti a fost numai dovada tamaduirii sufletului, dovada pentru oamenii trupesti, dovada pentru mintile orbite prin faptul ca s-au robit simturilor (Lc. V, 24).
Sa citesti Evanghelia cu cea mai mare evlavie si luare aminte. Nimic din ea sa nu socoti de mica insemnatate, prea putin vrednic de cercetare. Din orisicare cuvant al ei iese o raza de lumina. Nepasarea fata de viata inseamna moarte.
Citind despre leprosii, slabanogii, orbii, schiopii, indracitii tamaduiti de Domnul, sa te gandesti ca sufletul tau, care poarta ranile cele de multe feluri ale pacatelor si e inrobita de catre demoni, se aseamana cu acesti bolnavi. Invata din Evanghelie sa crezi ca Domnul, Care i-a vindecat pe ei, te va vindeca si pe tine daca il vei ruga cu ravna ca sa fii vindecat.
Sa dobandesti o stare a sufletului care sa te ajute in primirea vindecarii; iar vindecarea sunt in stare sa o primeasca cei care si-au recunoscut pacatosenia si sunt gata sa o paraseasca (In. IX, 39, 41). Dreptului mandru, adica pacatosului care nu-si vede pacatosenia sa, Mantuitorul nu ii este de folos (Mt. IX, 13).
Vederea pacatelor, vederea caderii in care se afla tot neamul omenesc, e un dar deosebit al lui Dumnezeu. Cere sa capeti acest dar si vei pricepe mai usor cartea Doctorului Ceresc, Evanghelia.
Straduieste-te sa-ti insusesti Evanghelia cu mintea si cu inima, incat mintea ta, ca sa zic asa, sa pluteasca in ea, sa traiasca in ea: atunci si lucrarea ta cu inlesnire va deveni lucrare evanghelica. Poti sa reusesti asta citind cu evlavie, cercetand cu deadinsul Evanghelia.
Preacuviosul Pahomie cel Mare, unul din cei mai vestiti parinti ai vremurilor vechi, stia pe dinafara Sfanta Evanghelie si socotea, prin descoperire dumnezeiasca, invatarea ei pe dinafara drept o indatorire de capatai a ucenicilor sai. Astfel, Evanghelia ii insotea pe acestia pretutindeni, calauzindu-i neincetat.
Si de ce in vremurile de acum dascalul crestin nu ar impodobi tinerea de minte a copilului nevinovat cu Evanghelia, in loc s-o murdareasca prin invatarea fabulelor lui Esop si a altor nimicuri?
Ce fericire, ce bogatie este intiparirea Evangheliei in minte! Nu pot fi prevazute intorsaturile sortii si necazurile ce pot sa ni se intample de-a lungul vietii pamantesti. Evanghelia, odata intiparita in minte, poate fi spusa de cel orb, pe osandit il insoteste in temnita, vorbeste in tarina cu plugarul, calauzeste pe negustor la targ, veseleste pe cel bolnav in vremea chinuitoarei lipse de somn si a grelei singuratati.
Nu cuteza sa talcuiesti tu insuti Evanghelia si celelalte carti ale Sfintei Scripturi. Scriptura a fost intocmita de catre sfintii prooroci si apostoli, intocmita nu dupa bunul plac, ci din insuflarea Sfantului Duh (II Pt. I, 21). Asadar, cum sa nu fie o nebunie talcuirea ei dupa bunul plac?
Sfantul Duh, Care a grait prin prooroci si apostoli Cuvantul lui Dumnezeu, l-a talcuit prin Sfintii Parinti. Atat Cuvantul lui Dumnezeu, cat si talcuirea lui sunt dar al Sfantului Duh. Numai aceasta talcuire o primeste Sfanta Biserica Ortodoxa! Numai aceasta talcuire o primesc adevaratii ei fii!
Cel care talcuieste dupa bunul plac Evanghelia si intreaga Scriptura leapada prin aceasta talcuirea ei de catre Sfintii Parinti, de catre Sfantul Duh. Cel care leapada talcuirea Scripturii de catre Sfantul Duh leapada, fara nici o indoiala, insasi Sfanta Scriptura.
Si cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul mantuirii, se face pentru cei ce il talcuiesc cu obraznicie mireasma spre moarte, sabie cu doua taisuri cu care acestia se junghie pe sine spre vesnica pieire (II Pt. III, 16; II Cor. II, 15, 16). Cu aceasta sabie s-au omorat pe veci Arie, Nestorie, Eutihie si alti eretici care prin talcuirea dupa bunul plac si cu obraznicie a Scripturii au cazut in hula.
"La cine voi cauta, daca nu la cel smerit si bland, care tremura de cuvintele Mele?” (Is. LXVI, 2), zice Domnul. Asa sa fii fata de Evanghelie si de Domnul, Care este in ea. Paraseste viata pacatoasa, paraseste impatimirile si desfatarile pamantesti, leapada-te de sufletul tau: atunci Evanghelia iti va fi la indemana si lesne de patruns.
"Cel ce-si uraste sufletul in lumea aceasta”, a grait Domnul, sufletul pentru care, de la cadere incoace, iubirea de pacat s-a facut o a doua fire, s-a facut insasi viata sa "il va pastra pentru viata vesnica” (In. XII, 25). Pentru cel ce iubeste sufletul sau, pentru cel care nu se hotaraste sa se lepede de sine, Evanghelia ramane inchisa: acesta citeste litera, insa cuvantul vietii, fiind duh, ramane acoperit de ochii lui printr-un val cu neputinta de patruns.
Cand Domnul era pe pamant cu trupul Sau cel preasfant, multi L-au vazut si totodata nu L-au vazut. Ce folos daca omul vede cu ochii trupesti, pe care-i au si dobitoacele, dar nu vede nimic cu ochii sufletului, cu mintea si cu inima? Si in vremea de acum sunt multi care citesc Evanghelia si totodata nu o citesc niciodata, nu o cunosc deloc.
Evanghelia, a zis un oarecare preacuvios sihastru, se citeste cu mintea curata si se pricepe dupa masura implinirii poruncilor cu fapta. Insa patrunderea desavarsita a Evangheliei nu poate fi atinsa prin sfortarile omenesti: ea este dar al lui Hristos.
Duhul Sfant, salasluindu-se in adevaratul si credinciosul Sau slujitor, il face si desavarsit cititor si adevarat plinitor al Evangheliei.
Evanghelia zugraveste insusirile omului nou, care e Domnul din ceruri (I Cor. XV, 48). Acest om nou este Dumnezeu dupa fire. Pe oamenii din sfanta Lui semintie, care cred in El si se preschimba dupa asemanarea Lui, El ii face dumnezei prin har.
Voi, ce va tavaliti in balta cea puturoasa si murdara a pacatelor si aflati in aceasta desfatare, ridicati capetele voastre, priviti la cerul curat: acolo este locul vostru! Dumnezeu va da cinstea de a fi dumnezei; voi, lepadand aceasta cinste, va alegeti „cinstea” dobitoacelor si inca a celor mai necurate. Veniti-va in fire! Parasiti balta cea rau-mirositoare; curatiti-va prin marturisirea pacatelor; spalati-va prin lacrimi de pocainta; impodobiti-va cu lacrimile duhului infrant; urcati la cer: acolo va cheama Evanghelia. "Cat aveti lumina (Evanghelia, in care e ascuns Hristos) credeti in lumina, ca sa fiti fii ai luminii” (In. XII, 36).
Sfantul Ignatie Briancianinov